5ookie's Blog

In lumea lui Aladdin

Posted on: octombrie 1, 2009

Am plecat la 4 dupa-amiaza din minunata nostra capitala, iar la 5 si un pic paraseam deja tara. Ceea ce nu stiam era ca ajunsesem brusc in the middle of nowhere a.k.a. Bulgaria, cred cea mai urata tara pe am avut nenorocul sa o vad pana acum. Dupa un infernal de plictisitor drum prin padurile pustii si orasele parasite, am asteptat o ora la vama pt a ne fi controlate toate bagajele. Macar acum aveam ce vedea, well at least untill I felt asleep. Cand m-am trezit am dat cu ochii de o imensa moschee si asa a inceput adevarata aventura. M-a dezmeticit insa, de-a binelea, numai dupa ce am deschis ochii mari pt a putea cuprinde minunatia: o enorma reprezentanta Zara:)) Dupa 4 ore de dormit chircita pe scaunele autocarului ne-am dat jos, eu buimaca, Irina oarecum pierduta. Ne uitam una la alta si nu stiam nici macar incotro sa ne caram giganticele bagaje. Turcii, prietenosi si simpatici din fire ne-au imbarcat intr-un maxi taxi si ne-au trimis catre otogar, poarta catre Sakarya. Era 6 dimineata, o rugaciune se pogorase parca asupra intregii lumi, moscheea se inalta din nou in fata noastra, iar la radio suna melodios o „partitura” turceasca de mare sensiblitate. (De altfel, chemarea la rugaciune o aud chiar si acum knd scriu, cu toate ca nimeni nu mai practica astfel de obiceiuri din ce am vazut so far). Ma simteam de parca aterizasem brusc intr-un film indian. Asteptam din secunda in secunda sa para dansatorii de undeva din culise, dar nu au facut-o cel putin pana ne-am imbarcat spre noua destinatie. In vib(autocarele/autobuzele lor) am dat iar peste „doriti ceva sa serviti?” numai ca in turca de data asta. Un tanar cu o oarecar creasta se tot inbufna knd satula de baut apa, suc si alte nebunii, il refuzam politicos in engleza. Imi arunca parca priviri de ura, k nu vreau sa iau ce-mi da el si la sf ne-a adus o solutie de spalat p maine si cred ca dinadins ne-a turnat atat de multa incat Irina m-a spalat cu ea, lejer, p pantaloni. Am facut poza unui mos care dormea cu betisorul de mestecat in cafea infipt intr-o amigdala probabil, cel putin asa parea, am admirat Bosforul si una sau doua mari(pt k nu-mi e inca prea clar care cum sunt asezate). Finally am ajuns in Sakarya, unde am un turc ne-a dus moca cu autocarul la camin, l-a parcat p marginea drumului, ocupand o banda si a coborat frumos cu noi si bagajele noastre. Am ajuns deci in bazarul lui Aladdin, caci de pe balconul camerei de camin am repetat de atatea ori expresia incat probabil speram sa fiu in desen si nu in realitate. M-a speriat putin tre sa recunosc. N-am vrut acasa si nu mint! Era cred mai mult o senzatie de reverie sau de om picat in cap, mai degraba:) Cu toate astea ne-am luat inima in dinti si am coborat in inima orasului, unde, spre marea mea uimire am vazut o straduta pavata, destul de lunga si lata, magazine frumoase si destul de ieftine, f f multa lume..Am macat lahmacun, a fost bun si am primit si o salata gratis, puteam bea si un ceai la fel de necostisitor dar am zis sa nu exageram si sa nu ne riscam din prima. In camera avem o colega mongoleza frumusica, care de-abia a venit si ea de 2-3 ore. Nu prea intelege engleza, ca toti de pe aici de altfel(a fost o adevarata aventura sa aflam niste tarife vodafone), dar cik vorbeste turca, rusa si normal mongoleza. She seems nice and pretty black:D Well, that’s it for today, I’m off to see the Spanish ppl!:p

p.s: am ascultat akcent si stereo love in magazine, it felt nice…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: