5ookie's Blog

A lot of memories and very mixed feelings

Posted on: ianuarie 19, 2010

Well, this is how i feel at the end of Erasmus: un amalgam de sentimente, de energii pozitive, dar si stari de crunta melancolie, de tristete profunda..ocazional durere in suflet. Trecand peste faptul ca aici am trait cea mai frumoasa poveste de dragoste ever, care de altfel nu este deloc de neglijat mai ales in cazul unei asa-zise sceptice in dragoste (in special in ultimele 18 luni), Turcia mi-a oferit cea mai frumoasa familie Erasmus la care nu as fi indraznit in veci sa sper. Fiecare „iabanci”(strain) al universitatii Sakarya are povestea lui ce merita auzita, propriul sau mod de a comunica, de a relationa, de a se distra, de a lasa o frumoasa amintire. Dar ce faci cand majoritatea intelege a petrece in acelasi fel, ei bine..vei lua parte doar la cele mai tari party-uri posibile!(la care intre noi fie vorba nu te astepti vreodata sa participi in taramul kebap-ului, al moscheelor si al valorilor atat de bine inradacinate in mentalul colectiv). In club, acasa (cel mai des), pe strada, intr-un parculet de copii, in autocar, in hotel, in restaurant, in fata la kebap, asteptand cel mai probabil un tavuk, kofte sau sucuk durum sau doner, in piscina cu apa termala, peste tot am baut, am ras, am fumat, am facut mare valva…probabil in unele locuri chiar am ramas in istorie:) (si nu exagerez). Am facut toate astea si mult mai multe de cat imi pot aminti pe moment, pentru ca am fost uniti, ne-am ajutat unii pe altii, am fost de multe ori si mama si tata unii pt altii, ne-am inteles la bine si la greu..si nu, nu e nevoie sa fi intr-o casnicie ca sa faci asta (o alta pretioasa lectie de viata invatata aici). Consider ca in general sunt o prietena de nadejde (altii pot sa confirme sau sa infirme), dar aici am invatat cu adevarat ce inseamna sa ajuti pe cineva apropiat, fara ca macar o secunda sa te gandesti la avantaje proprii, sa fii optimist si sa incurajezi pe cel aflat in necaz, sa-ti sacrifici intimitatea si patul pt ca altii sa aiba unde petrece noaptea, si nu o data, de nenumarate ori, zile de-a randul.

Cu alte cuvinte ma intorc acasa cu un gol in suflet…mi-e dor de ai mei, insa aici am gasit o a doua casa..am trait mai mult in 4 luni (sau cel putin asta simt) decat in 18 ani, nu chiar 22 ca ar fi imposibil si improbabil..mi-e dor de civilizatie, de Europa de fapt, de libertate,  dar cu toate astea  unul dintre cele mai triste lucruri este sa spun: Adio forever Erasmus! :((

Reclame

1 Response to "A lot of memories and very mixed feelings"

Trebuie să-ţi povestesc când te întorci cum a fost pentru noi plecarea din Germania. O despărţire în gară de ţi se rupea sufletul. Cu toate că am ştiut în fiecare moment că după asta o să mă întorc la viaţa mea normală de acasă, am simţit într-adevăr şi eu multe din ce povesteşti tu aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: